Traian Dorz

Scumpele noastre surori

Gheorghe Precupescu

Suspinul cerului

Pr. Dr. Constantin Mihoc

Taina Căsătoriei și familia creștină în învățăturile marilor Părinți ai Bisericii din secolul IV

Mărgăritarul ascuns

Ioan Fulea

Amintiri din viața învățătorului Ioan Marini

Ovidiu Rus

Arhimandritul Iuliu Scriban și Oastea Domnului

Preot Iosif Trifa

600 istorioare religioase

Istoria unei jertfe vol. 1

Editura Oastea Domnului

Să cântăm Domnului vol. 1 - Carte de cântări a Oastei Domnului

Învățătorul credinței - vol. II - Pr. Iosif Trifa

Cea dintâi condiție a mântuirii: Nașterea din nou. Selecție de texte din opera scrisă și vorbită a omului lui Dumnezeu Traian Dorz

Istoria unei jertfe vol. 4

Învățătorul credinței - vol. I - Pr. Iosif Trifa

Istoria unei jertfe vol. 2

Hristos - Mărturia mea

Locurile noastre sfinte

Părintele Iosif Trifa a publicat numeroase articole (cu precădere, materiale de opinie și atitudine, focalizate pe actualitatea imediată a vieții „moților" între care trăiește), în diverse cotidiene, periodice, îndreptându-şi atenția spre durerile celuilalt, ale aproapelui contemporan. Dintre publicațiile cu care a colaborat, amintim: Telegraful Român, Revista Teologică, Foaia Poporului - Sibiu, Renaşterea Română și Țara Noastră - Cluj, Tribuna - Arad, - Românul - Iaşi, Libertatea și Foaia Interesantă - Orăştie, Foaia Diecezană - Caransebeş, Solidaritatea, Conservatorul, Viața națională, Epoca - Bucureşti etc.

Părintele Iosif Trifa s-a născut la 3 martie 1888 în comuna Certege, ca cel de-al patrulea - din cei șase - fiu al familiei Dumitru și Ana Trifa. Pe linia descendenței paterne, bunicul lui Iosif Trifa (tatăl lui Dumitru) a fost unul dintre centurionii și oamenii de încredere ai lui Avram Iancu. Între 1895-1899 Iosif Trifa urmează şcoala primară în satul natal, apoi cursurile gimnaziale în Brad și Beiuş. În 1907 se înscrie la Academia Teologică din Sibiu. În 1910, prin Decret învățătoresc, obține titlul de învățător la Școala Poporală din comuna Vidra de Sus, protopopiatul Câmpeni (învățământul românesc din Ardeal fiind confesional, preoții, în cele mai multe sate, erau și învățători). În același an obține și Atestatul de Cualificațiune pentru misiunea de preot.

Slăvit să fie Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care, în dragostea şi în înţelepciunea Sa, a chemat încă de la început printre primele suflete luptătoare în Oastea Sa şi sufletele multor surori care apoi au devenit nişte vrednice şi devotate lucrătoare pentru Domnul Iisus şi Evanghelia Lui.

De-a lungul anilor în care Părintele Iosif a redactat foile şi cărţile Oastei, el a însemnat cu litere nemuritoare numele multor surori de-ale noastre şi multe fapte de vitejie duhovnicească a lor în slujba şi spre slava Domnului. Pe multe dintre aceste surori care au făcut şi ele lucruri neobişnuite pentru Domnul, părintele nostru şi profetul Domnului le-a publicat cu fotografiile lor în foaie. Am dori să amintim în aceste pagini, ca şi în cele câteva care vor urma, numele şi faptele unora dintre acestea, ca să fie şi aceasta o mărturie că şi surorile noastre de astăzi şi din viitor ca şi cele din trecut au nu numai locul şi chemarea, dar şi datoria de a căuta şi de a găsi mijloace şi stări în care să ajute şi ele cu tot ce pot la înaintarea Evangheliei şi mântuirea semenilor lor.

De-a lungul Bibliei şi a istoriei sunt însemnate nume nemuritoare de femei puse în slujba Domnului şi de fapte strălucite pe care le-a făcut dragostea şi râvna acelor sfinte femei pentru Dumnezeu şi pentru trimişii Lui.

Ce minunate sunt faptele şi pildele sfintelor femei despre care spune Evanghelia nişte cuvinte atât de fericite şi eterne! Printre ele străluceşte cu o veşnică întâietate Sfânta Fecioară Maria, Maica dulce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre ea sunt scrise în Sfânta Evanghelie cuvinte care nu s-au mai spus despre nici un alt suflet sfânt din lumea aceasta. Ei i s-a închinat arhanghelul lui Dumnezeu când i s-a adus vestea cea unică şi veşnică a mântuirii neamului omenesc. Spre cinstea ei au cântat oştile îngereşti în noaptea Naşterii Fiului ei şi al lui Dumnezeu. De grija şi paza ei s-au ocupat îngerii şi toţi proorocii au vorbit cu teamă şi cu admiraţie sfântă despre ea ca despre o mare şi sfântă taină cerească.

Apoi, o dată cu ea şi împreună cu ea, câte alte nume de minunate surori sfinte sunt pomenite în Sfintele Scripturi că au fost nişte ajutoare de mare preţ pentru slujba Domnului Iisus şi pentru Fiinţa Sa pământească!

Traian Dorz

Să cântăm Domnului. Carte de cântări a Oastei Domnului vol. 1

«CÂNTAŢI DOMNULUI!...>>

Cântați Domnului tot pământul!" (Ps 951) Cântați Domnului cântare nouă!" (Ps 951)

Cântați Dumnezeului nostru, cântați?" (Ps 46, 6) Toată suflarea să laude pe Domnull" (Ps150, 6)

Scripturile spun ca lumea cea cerească răsună neîncetat de cântările cetelor ingereşti. Şi iată, am văzut pe biruitorii fiarei... cântau cântarea Mielului şi ziceau Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice" (Apoc 15, 3).Şi am auzit un glas din car... era ca al celor ce cântă cu alăuta şi cântau din alăutele lor (Apoc 14, 21 După aceea, m-am uitat şi, iată, am văzut gloată multă din toate neamurile, și semințiile, şi noroadele, şi limbile, stând înaintea Mielului, cu finici în mâinile for și strigau cu glas mare, zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru şi a Mielului" (Apoc 7, 9-10)

Cântările de slavă lui Dumnezeu ar trebui să răsune neîncetat în lumea aceasta. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt ne-au învrednicit şi ne învrednicesc pe noi, păcătoşii, cu atâtea daruri şi binecuvântări, încât, oriunde ne-am întâlni doua sau frei suflete, ar trebui să cântăm cântare de slavă şi multumită lui Dumnezeu. Pământul impreună cu cerul ar trebui să laude neîncetat pe Domnul şi să-I cânte Lui (Ps 65, 1). Cântârile noastre ar trebui să se împreune neîncetat cu cântările cerului. Îndemnul psalmistului David: Cântați Dumnezeului nostru, cântați!-ar trebui să fie veşnic pe buzele noastre. De şapte ori în zi ar trebui să cântăm Domnului, căci cu mărire S-a preamărit (Exod 15, 21).

Aşa erau creştinii cel dintai. Ei petreceau în cantari duhovniceşti ascultând porunca Apostolului Pavel Nu beți vin, întru care este desfranare, ci vă umpleți de Duh Sfant, vorbind între voi în psalmi, laude şi cântări duhovniceşti (Ef 5, 18-19) Invatati-vă şi sfătuiti-va uni pe alţi cu psalmi, cu cân- tari de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu multumire in inimile voastre!" (Col 3, 16).

Cantarea religioasă era la inceput pe buzele tuturor. Facea parte din

viața creştină Era o lipsà a sufletelor, pentru ca oamenii erau plini de Duh

Sfant. Erau cu adevărat copiii lui Dumnezeu.

Credința încununată - Cugetări nemuritoare vol. 21

1. Credinţa cea care va fi încununată în ceruri este numai credinţa biruitoare, vie şi puternică – ce nu se lasă nici ispitită, nici înspăimântată de vrăjmaşul mântuirii.
Nimic şi nimeni nu va putea nici abate, nici împiedica această credinţă de la drumul ei pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos. Cum nu poate nimeni împiedica un cutremur sau un ciclon.

2. Vrăjmaşul satana ştie bine despre pedeapsa lui – şi se îngrozeşte de tot ce-l aşteaptă (Mt 8, 29).
Dar din pricina răutăţii lui şi din pricina urii pe care o are contra lui Hristos şi a credincioşilor Săi, nu numai că nu vrea să înceteze lupta lui uzurpatoare şi ucigaşă,
dar caută să folosească cât mai nimicitor orice clipă şi orice mijloc,
pentru a face cât mai mult rău împotriva lui Hristos şi împotriva împărăţiei Lui.
Aceasta este crima lui satana, a lui Antihrist şi a tuturor celor care s-au făcut unelte ale răului contra binelui pe pământ.
(...)
Traian Dorz

Credința încununată

Să cântăm Domnului. Carte de cântări a Oastei Domnului vol. 2

Cântarea Oastei a fost, încă de la început, unul din mijloacele cele mai eficiente şi hăruite, prin care s-au vestit Cuvântul şi Lucrarea lui Hristos în mijlocul Bisericii şi poporului nostru. Apoi ea, cântarea, a trecut dincolo de graniţele văzute ale ţării noastre, astăzi zburând în cele patru zări ale lumii, după cum atât de profetic o intuia Psalmistul Golgotei, fratele nostru Traian Dorz.

În cele 672 de pagini, Să cântăm Domnului, vol. II cuprinde cântări de slavă, de rugăciune, de chemare, de predare şi legământ, de îmbărbătare, psalmi versificaţi, cântări închinate Maicii Domnului, cântări aniversare, de însoţire a mutării la Domnul, cântări prilejuite de comemorarea înaintaşilor noştri dragi şi alte asemenea comori pe care şcoala Oastei Domnului le-a dăruit ca ofrandă şi mulţumire pentru binele pe care i l-a făcut Domnul.

„Mulţumind Domnului de ajutorul şi dăruirea de până aici, nădăjduim ca fiecare din aceste cântări să aducă încă o binecuvântare în inima fiecăruia dintre noi, cei care vom şti să preţuim moştenirea neasemănată a Părinţilor noştri, la care ne cheamă să le fim părtaşi şi următori” 
Editura

Să cântăm Domnului vol. 2 - Carte de cântări a Oastei Domnului

Chiar din prima clipă când sufletul se întâlnește cu Domnul Iisus Hristos pentru el începe Veșnicia Fericită… Începutul vieții cu Hristos este intrarea în Lumina și în Frumusețe. Fața Domnului Își răsfrânge strălucirea atât asupra sufletului care ia calea vietii, cât și asupra căii lui până la Porțile Veșniciei, care se deschid în fața sufletului care se apropie hotărât să intre și să pășească pe acest fericit tărâm.

Porțile veșniciei

Petrecerea cu Hristos este totdeauna fericită, plină de bucurie şi aducătoare de mari binecuvântări cereşti pentru orice suflet credincios. Orice clipe petrecute cu Domnul, în orice vreme şi în orice loc, aduc cu ele un mare şi binecuvântat folos sufletului credincios.
Sunt în petrecerile cu Domnul unele clipe şi unele locuri în care bucuria prezenţei Lui este negrăit de mare şi deosebit de scumpă.
Binecuvântările căpătate atunci sunt nebănuit de strălucite şi rămân de neuitat. 
Fericit sufletul care le trăieşte mereu şi nu le uită niciodată!
Petrecerea cu Hristos, împreună cu mulţimea celorlalţi fraţi credincioşi este, desigur, plină de bucurie, dar petrecerile cu El în singurătatea odăiţei tale sau în singurătatea încercării pentru El (Mt. 6, 6) sunt cu totul altfel! Nespus mai sfinte şi mai de neuitat!
Sufletele noastre ar trebui să stea în Casa şi în faţa Domnului atât de curate şi treze, pe cât erau de curate şi de treze sufletele acelora care petreceau odinioară nopţile Domnului în Casa Lui. 
Dar, o Doamne, unde sunt sufletele care să dorească astăzi aceasta? 
Fă-le măcar pe ale noastre!

Garanția Veșnică

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,

Dumnezeul Adevărat şi Martorul Credincios. Slavă veşnică Tie!
Pentru dragostea Ta cea nebănuit de mare pe care nu voi înceta niciodată a o preamări şi pentru mărturia Ta cea adevărată şi eternă căreia totdeauna îi voi fi recunoscător şi pentru tot ce am primit şi voi primi prin amândouă, eu şi urmaşii mei,
de aici şi din veşnicie,
Pentru planul Tau cel iubitor şi sfânt în care ne-ai cuprins mântuitor şi fericit. rânduindu-ne să avem un părinte şi un învăţător care să ne poarte prin cuvântul şi jertfa lui pe urmele Tale de lumină şi de umbră spre suferinţă şi spre slavă, pe noi şi pe urmaşii noştri de aici şi din veşnicie
Şi pentru minunile izbăvirilor Tale cu care ne-ai trecut prin atâtea morţi. redându-ne atâtor vieţi cu care să Te slăvim şi să Te slujim pe Tine, Domnul şi Dumnezeul nostru, Căruia Singurul I le datoram toate: şi lacrimile, şi cântările noastre nemuritoare de aici şi din veşnicie,

Slavă veşnică Tie,
Martorul Credincios şi Dumnezeul Adevărat,
Iisus Hristos! Amin.

Ia-ți crucea ta!

...Adunările noastre, întâlnirile noastre au, e adevărat, un rost: să ne împăr- tăşim unii altora gândurile, impresiile, creațiile noastre. Dar, mai înainte de toate acestea, este foarte important şi necesar să ne însuşim acest lucru, pe care de la început l-am spus ca o lozincă peste adunările noastre: întâi să fim, apoi să facem!... Întâi să devenim membri de drept şi de fapt în Lucrarea lui Dumnezeu, apoi să începem să lucrăm. Întâi să devenim oameni duhovniceşti. Apoi să creăm lucrări duhovniceşti. Pentru că numai dacă vom avea această însuşire şi această calitate, Duhul lui Dumnezeu va colabora cu noi şi vom reuşi să facem, într-adevăr, lucrări nemuritoare şi vrednice de Dumnezeu.
Altfel n-are rost să ne întâlnim. Sunt ele destule întâlniri fără nici un fel de valoare şi fără nici un rezultat bun. Nu-i nevoie să le mai sporim şi noi. Dacă ne adunăm aici, ne adunăm întâi şi întâi să devenim ceea ce vrea Dumnezeu. Să devenim şi apoi să facem.

Cuvinte la Sărbătorile Literare

Domnul şi Dumnezeul nostru binecuvântat, Îți mulțumim din toată inima noastră că ne-ai făcut într-atâtea forme şi culori, şi miresme! (...)Ajută-ne să ne jertfim pentru ceea ce este frumos și plăcut, pentru a-i face mai buni şi mai simțitori pe oamenii la care ne-ai trimis, aşa cum îi doreşti Tu, chiar dacă ei se poartă și față de noi cum s-au purtat şi se poartă și astăzi față de Tine! Totuşi Te rugăm pentru cei care nu ştiu să iubească şi să prețuiască frumosul şi iubirea, să trezeşti şi în inima lor dragostea de flori, de poezie și de cântare, fiindcă în viața veşnică nu vor fi fericiți decât acei care au învățat să le iubească şi să le pretuiască pe acestea. (..) Şi la fel Te rugăm să-i ajuți şi pe oamenii cei credincioşi, pe fiii Tăi, care au şi ei pe pământ aceeaşi fire şi aceeaşi soartă ca și noi! Amin.

Într-o grădină cu flori

Articole publicate între anii 1936 și 1947

Un îndrumător din schimbul întâi, David Bălăuță Ioan

Pe genunchii lui Iisus. Povestiri nemuritoare vol. 1

Fericit este copilul care are parinti si bunici iubitori si credinciosi. Caci cele mai frumoase amintiri si cele mai fericite indrumari bune din toata viata lui ii raman de la aceste suflete scumpe.
Dar si mai fericit este copilul care pretuieste cu tot sufletul indrumarile lor si le pazeste in viata lui.
Si mie, cele mai frumoase si mai dintai amintiri mi-au ramas, ca o dulce si blanda comoara, de pe genunchii bunicului. Ca si cum pe genunchii lui m-as fi trezit la viata pe lumea asta.
Traian Dorz

Pe genunchii lui Iisus

Meditații la Evanghelia de la Sfântul Ioan capitolul 19.

„Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.”

Când un conducător este nedrept, supuşii vor fi şi mai nedrepţi.

Când capul este stricat, mădularele vor fi şi mai mult stricate. Şi când cruzimea începe de la cel dintâi, cât va ajunge ea oare până la cei din urmă? Aceasta este ca avalanşa din munţi care începe din vârf cu o piatră, dar ajunge apoi o grozăvie ce nu mai poate fi oprită de nimic.(...)”

Ultimele apariții

Recomandările editurii

Cele mai populare