Strângeţi fărâmiturile vol 7
Traian Dorz
Puține sunt Mișcările duhovnicești pe care Dumnezeu le ridică din când în când în mijlocul popoarelor care să aibă o moștenire atât de bogată, curată și mereu primenitoare, cum este cea a Oastei Domnului. Pe lângă cuvântul propovăduit de la suflet la suflet, în întâlnirile frățești sau în adunările din sânul unor comunități care atunci aflau sau se intersectau cu misiunea Oastei, școala Duhului Sfânt a lăsat opere neprețuite, din generație în generație, porți de scăpare către Împărăție.
Iar dacă Lucrarea Oastei Domnului a rezistat în ciuda tuturor vitregiilor și oamenilor vremurilor, aceasta se datorează, dincolo de jertfa de sânge, și comorii tezaurizate a cuvântului scris, instanță permanentă de verificare a statorniciei și credincioșiei, în duhul și limpezimea înaintașilor. Oastea Domnului nu și-ar fi atins devenirile fără cărțile Părintelui Iosif Trifa. Așa cum sensibilitatea românească nu și-ar fi reconvertit niciodată sensurile ei ultime fără poezia fratelui Traian Dorz. Sau cum rugăciunea noastră ar fi fost cu certitudine mult mai săracă fără păstrarea modelului de aplecare către Cer, în cuvinte și tăceri, a fratelui Ioan Marini. Foile, periodicile, cărțile Oastei Domnului, atât în vreme de prielnică misiune, cât mai ales în cele de cumplită prigoană, au fost cele care au resemnificat în noi și în cei de dinaintea noastră adevăratele jaloane care ne-au călăuzit către Înviere. Pentru că Lucrarea Oastei nu a lăsat doar cuvinte scrise. Cât o moștenire de responsabilitate pentru sacrificiul, eforturile și jertfa celor care s-au mutat în icoane de dor și chemare la credincioșie. În publicistica religioasă românească nu a mai existat un ziar cu asemenea avânt, tiraj și impact cum le-a avut, de pildă, „Lumina satelor”. Și aceasta o spun contemporanii Părintelui Iosif. Niciun poet religios din spațiul Neamului nostru (și nu numai) nu a reușit să lase o operă atât de complexă și impresionantă inclusiv ca volum de muncă și creație, cum e cazul fratelui Traian. Și nicio altă Mișcare nu cred că a reușit, cu resurse proprii, din acel bănuț agonisit din sudoarea muncii fiecăruia dintre frații truditori, să răspândească, necontenit, de un secol încoace, opera înaintașilor.
Volumul 7 din „Strângeți fărâmiturile” la conștientizarea în lucru a aceastei moșteniri face apel. La implicarea noastră în a duce mai departe munca și jertfa lor. Ei au făcut totul pentru a lăsa un tezaur unic, inegalabil. Unii dintre ei au plătit cu viața sau cu ani de suferință pentru a-și păstra verticalitatea, duhul curat al înaintașilor, slova care dă viață și duce mai departe cuvântul. Alții s-au mutat de curând într-ale răsplătirii veșnice. Iar pe câțiva dintre ei îi mai avem încă între noi, mărturie a lucrării lui Dumnezeu în prezentul căruia îi suntem contemporani. Nouă nu ne rămâne decât să culegem roadele muncii lor. Și puțină voință să le urmăm felul de viețuire și povățuire.
Veți întâlni în paginile acestui volum stâlpi de foc ai Lucrării. Veți rememora poate stări de har la care ați fost părtași în diferite vremuri și vă veți aminti cuvinte memorabile ale părinților sau fraților rostite în acele contexte. Sunt vorbiri ale fraților izvorâte din suflete alese, potrivite atunci și, mai cu seamă, acum. Și sensuri pe care le veți descoperi într-o cu totul altă perspectivă, exact pentru încercarea care pare că vă îngenunchează. O familie care nu își prețuiește pe cei de dinaintea lor, e o comunitate fără viață. Pe când cei care trăiesc în armonia lanțului acestuia de predanie a moștenirii primite din generație în generație, sunt mai puternici decât orice fortăreață. Și nimeni, niciodată, nu va putea distruge o astfel de părtășie.
Oastea Domnului a arătat lumii că are această forță. Și o face necontenit, de peste un secol de mărturie. Iar dacă e să numim doar câteva repere ale acestui parcurs excepțional, ele s-ar putea constitui și din catapeteasma de har care este acest volum, prin autorii săi: Traian Dorz, Moise Velescu, Aurică Andronic, Costică Iacobuță, Ștefanache Pincu, Costică Pânzariu, Toma Ciurlică, David Bălăuță, Elisei Roncea, Visarion Țuțu, Costică Mitroi, Cornel Silaghi, Vasile Gloambeș, Ghiță Precupescu, Mihai Lișman, Ioan Opriș, Pr. Gheorghe Dimitriu, Mircea Andronic, Mitică Gîrneață, Mircea Ciobanu, Ioane Tiriteu, Nicolae Apetrei, Simion Gheorghiță, Viorel Capriș, Ioan David, Ștefan Ciurlică, Leon Andronic, Vasilică Pricaz, Toader Slavu, Titus Neculce, Pr. Gheorghe Șanta, Pr. Iosif Ungur, Gheorghe Cojocaru, Ghiță Vițega, Costel Balan, Petrică Stanciu, Ilie Croitoru.
Lor li se adaugă alte suflete binecuvântate. Și alte cuvinte de preț. Pe care nădăjduim să reușim să le trimitem și pe mai departe fronturilor. Poate că cea mai frumoasă caracteristică a acestui volum e că, în pofida vremurilor și stilurilor diferite de rostire, se citește ca un tot unitar. Ca o rugăciune comună de mulțumire Rostuitorului și Biruitorului Hristos.
Mulțumim tuturor celor care s-au ostenit ca aceste pagini mărturisitoare să se alăture celorlalte. Pentru ca fericiții noștri înaintași să se regăsească în același duh și în aceeași putere de Sus a propovăduirii și în modul acesta.
Editura
